J. stă liniştit, ca de atîtea alte dăţi, cu animalul în lesă, în mulţimea de oameni. Afară e un început cald de toamnă, garnisit cu frunze foşnind uscat prin copaci şi cu scame de nor purtate de vînt, lăsînd dîre albe de cîlţi pe cerul încă albastru. Înăuntru e umbră, iar mulţimea ascultă în linişte Cuvîntul, printre schelele triste din lemn de brad negeluit ce susţin parcă de o veşnicie nesfîrşita renovare a bătrînului edificiu. Se cunosc de mai mult de jumătate din viaţa lui J., el şi animalul adică, de cînd era jignitor de tînăr şi de neexperimentat, practic au fost nedespărţiţi de atunci, ar putea spune că s-au format unul pe celălalt. [....]
*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "J. ŞI ANIMALU'" ***
sâmbătă, 22 septembrie 2012
J. ŞI ANIMALU'
Publicat de
JOKER
la
8:41 p.m.
Etichete:
adevăr,
căutare,
choice,
corectitudine,
criză,
durere,
energii,
garbage,
introspecţie,
joc murdar: umbre,
masochism,
me,
oglindire,
reevaluare,
serios,
vînt,
why,
you
joi, 6 septembrie 2012
STROPI DE CRISTAL, VINDECǍTORI
Publicat de
JOKER
* Cînd plînge un Dragon, nu auzim nimic cu urechea. Se strînge doar inima-n noi ca de-o durere surdă, la fiecare bătaie; privirea vede dincolo de lucruri ori fapte, în vreme ce părul se ridică pe spate, electrizat.
* Cînd plînge un Dragon, aerul îşi modifică consistenţa, absorbind, reţinînd si conţinînd apoi în sine vibraţii, precum bătăile unor aripi de fluturi, ritmate.
* Cînd plînge un Dragon, păsărelele amuţesc prin copaci, speriate, frunzele îngălbenesc dintr-o dată, chircindu-se cu trosnete seci, iar soarele, deşi străluceşte suprarealist deasupra a toate, nu mai încălzeşte deloc.
* Cînd plînge un Dragon, toată lumea e tristă, vorbeşte puţin şi în şoapte, şoapte ce se-aud clar şi neaşteptat de tare pînă departe, cu reverberaţii, ca dintr-o imensă cavernă de piatră.
* Cînd plînge un Dragon, timpul miroase a cremene-ncinsă udată de ploaia de vară, gesturi şi lucruri altădată mărunte devin importante, iar cele de obicei importante ne sînt atunci, în mod evident, inutile. [....]
*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "STROPI DE CRISTAL, VINDECǍTORI" ***
* Cînd plînge un Dragon, aerul îşi modifică consistenţa, absorbind, reţinînd si conţinînd apoi în sine vibraţii, precum bătăile unor aripi de fluturi, ritmate.
* Cînd plînge un Dragon, păsărelele amuţesc prin copaci, speriate, frunzele îngălbenesc dintr-o dată, chircindu-se cu trosnete seci, iar soarele, deşi străluceşte suprarealist deasupra a toate, nu mai încălzeşte deloc.
* Cînd plînge un Dragon, toată lumea e tristă, vorbeşte puţin şi în şoapte, şoapte ce se-aud clar şi neaşteptat de tare pînă departe, cu reverberaţii, ca dintr-o imensă cavernă de piatră.
* Cînd plînge un Dragon, timpul miroase a cremene-ncinsă udată de ploaia de vară, gesturi şi lucruri altădată mărunte devin importante, iar cele de obicei importante ne sînt atunci, în mod evident, inutile. [....]
*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "STROPI DE CRISTAL, VINDECǍTORI" ***
la
3:09 a.m.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)