Rachel Potter - "Somebody to Love" by Queen - THE X FACTOR USA 2013
You screw it up again, mîrîie J. către sine printre dinţii strînăşi, gîfîind în costumul presurizat, conceput de inginerii ăia deştepţi ai Companiei cică să reziste la aproape orice. "Aproape" e cuvîntul cheie, îşi aminteşte J. încruntat, urmărind ca hipnotizat cele cîteva picături de transpiraţie, răspîndite încolo şi-ncoace de şocurile continue ale căderii prin atmosfera din ce în ce mai densă, zigzagînd imprevizibil pe vizorul interior al căştii. Cu un început de panică, justificată cumva de gravitatea situaţiei, ridică braţul stîng, pentru a putea citi indicaţiile altimetrului, fixat pe mîneca costumului. Ar cam fi momentul pentru decizia finală, îşi spune J., în timp ce la căderea încă accelerată se adaugă o rotaţie, datorită mişcării făcute. Nu sîntem păsări, nu ştim cu adevărat să zburăm, doar ne arogăm dreptul ăsta, îl săgeată un gînd. Ei bine, realitatea are modul ei propriu de a ne reaminti cînd ne-o luăm în cap, in the hard way. [....]
Music: Tangerin Dream - Stratosfear; Images: Earth from space, credit ISS
"... Că vinovat e tot făcutul,
Şi sfînt, doar nunta, începutul."
Oameni egoişti, conduşi de pasiuni de moment, ratînd cu precizie şi acurateţe exact esenţialul. Oameni care şi-au pierdut candoarea. Suferinţa, însă... ei bine, da, suferinţa, aia e cît se poate de reală.
"Mai aproape", cică... mai aproape... de cine / de ce?... Probabil că aşa sîntem toţi. Are we?...
Refuz. Decît în aşa ceva, mai bine singur.
Closer - Beginning
1. Evil queen's beauty treatment (on "Mirror, Mirror")
Enya - Oíche Chiúin [Silent Night]
..
- Pe cine?
- Pe tine!
- De ce tocmai pe mine?..
- Păi tu oricum nu ştii ce să faci cu viaţa ta, nu ai un scop, nu eşti în stare să-ţi urmăreşti interesele.. dacă te uiţi în urmă, vezi numai eşecuri... tot ce-ai încercat ţi-a ieşit prost, n-ai nici o realizare adevărată, a ta şi numai a ta.. viaţa ta e pierdută, aşa că mai bine dă-ne-o nouă. Ne vom folosi noi de ea. Ce zici?..
- Păi, ce sa zic, e totuşi viaţa mea... valorează totuşi ceva, dacă nu pentru alţii, măcar pentru mine..
- Eşti în starea de negare.. bine, te lăsăm să te mai gîndeşti, o vreme. Însă ţine minte, la un moment dat s-ar putea ca viaţa ta să nu mai valoreze nimic nici măcar pentru noi. O să te rogi tu de noi atunci, să venim să ţi-o luăm..
..
A înţelege cu adevărat pe cineva înseamnă mult mai mult
decît a-l auzi, asculta, a-i pătrunde raţionamentele, prin filtrul logicii şi
preconcepţiilor tale. Înseamnă a rezona cu el, la nivel interior, intim, a te pătrunde
în cel mai înalt grad de el. Înseamnă a te lăsa pe tine la o parte şi a simţi
ce simte el. Înseamnă a-l considera parte a ta, indivizibilă. Cîţi dintre noi sîntem
oare capabili de aşa ceva. Cam puţini. Majoritatea plutim în derivă, conduşi orbeşte de
propriile dorinţe, crezînd cu încăpăţînare numai în propriile iluzii, legănaţi copilăreşte de propriile vise. Pe ceilalţi îi încadrăm în tipare mentale predefinite, atît şi nimic mai mult. Performăm cu inconştienţă în a fi
singuri, în mijlocul celorlalţi. Sărbatori fericite, cu porcu' pe masă. Fiecare
dintre noi, singur cu el însuşi.
De la nivelul pavajului realitatea se vede altfel, nu mai
ai unde să cazi. Piatră cubică neagră, stradă pietonală, noapte, frig.
Şocul loviturii se estompează aproape imediat, rămîne doar o urmă vag dureroasă,
cel mai probabil pînă mîine se va învineţi. Ai obţinut exact ce ai vrut, îţi
spui cu un zîmbet interior, să nu mai simţi aproape nimic. Undeva, departe,
vuietul sacadat al unei petreceri. Voci. Mai întîi voci de străini, apoi, după
o vreme, voci de prieteni. Uneori e bine să ai prieteni, îţi spui, chiar daca
nu mai eşti în stare să-i vezi. Ştii că-s acolo, exact cînd ai nevoie de ei. În rest, realitate topită într-o pastă amorfă, împănată cu rare sclipiri de luciditate. Exact cum ţi-ai dorit, inconştient. Inconştientule..
Parodie Mercador (from MaicaDor.ro)
... Asta aşea.. în urma experienţelor personale, cu ei şi nu numai, din ultima vreme. Să nu uităm să mai şi zîmbim... Ne mai ridicăm moralu' şi singuri, nu?..
:)
... what's yo dream?..
Marin Moraru - Costică, dormi?
Ethan Lipton & Orchestra - Song Inside You [from The Shift by Wayne Dyer]
The Pelican Brief - THE ENDINGS
Sinead O'Connor - I'm stretched on your grave
Ash Morgan performs 'Never Tear Us Apart'
The Cranberries - Dreams (Original Version)
*** CITEŞTE ÎNTREGUL ARTICOL "DREAM TO ME" ***
Matt Henry performs 'Trouble' [The Voice UK 2013]
@ Iancului, tonight
Michael Jackson - Billie Jean (Cover by Abi Sampa - The Voice UK)
... mi-a zis în seara asta că eu mă joc cu bloggingul, că scopul / sensul meu e altul. Parţial are dreptate, în sensul că da, mă cam joc; cît despre sens, mi-aş dori să fie aşa, adică să existe un sens, însa n-am indicii serioase, nici că că, nici că că. Cel mai degrabă eu încerc să-mi dau un sens, prin ceea ce fac. Mi-a mai spus el cîteva chestii, cu unele sint de acord, cu altele nici pe departe. "Only time will tell", cum spunea un alt mare maestru, Oldfield pre numele lui.
Nu am pretenţia de a fi un "om conştient" în sensul profund al cuvîntului, aşa că acţiunile mele vor fi eminamente imperfecte. Nici omul impulsului de moment nu sînt, ori cel puţin încerc să nu fiu.
De fapt nu ştiu cum sînt... sînt "ceva" şi mă transform cu repeziciune în "altceva".
... şi mi-e o foame de sens...
Alys Williams – The Cave [The Voice UK 2013]
“Good Day, I wish to see a man beside me who is able to love strongly and passionately, who will be a real head of the family. He should be able to love, to be with me. I am a glamorous and affectionate lady with flames in my soul. I am always natural and I want to find a person that can be himself with me. I present smiles and positive energy. You will feel it. I’m fond of dancing, tennis. I have friends and good people that surround me. I also like staying at home and enjoying calm surrounding. I want my man to be a caring person I am going to make him happy. Good afternoon!
Revina
http://link.revina.com “
Sexy legs 02 by scbr
Planar Chaos – Braids, Conjurer Adept by boroszikszai
Jefferson Airplane - Somebody To Love
"We experience it as an emotion, but the feeling of love, the desire to be close to the beloved, is actually an unconscious expression of the dynamic nature of sub-atomic particles eternally trying to regroup into the singularity that was their primordial state before the Big Bang blew them apart. While this knowledge helps to explain almost all human behavior, it is completely useless for writing song lyrics and Hallmark cards. Don't even think about it for marriage proposals."
CLP, #423
1st Aired: 03 Oct 2013
TRURL ŞI CLAPAUŢIUS fuseseră elevii marelui Cerebron Emtadratus, care predase timp de patruzeci şi şapte de ani Teoria Generală a Balaurilor, la Şcoala Neantică Superioară. După cum se ştie, balauri nu există. Această constatare primitivă ar putea fi suficientă pentru o minte simplă dar nu şi pentru ştiinţă, deoarece Şcoala Neantică Superioară nu se ocupă deloc cu ceea ce există. Banalitatea existenţei a fost dovedită de prea multă vreme, ca să mai fie nevoie să i se consacre măcar un cuvinţel, aşa că genialul Cerebron, atacând problema cu metode exacte, a descoperit trei categorii de balauri: nuli, imaginari şi negativi. Toţi aceştia, după cum s-a spus, nu există, dar fiecare categorie nu există în mod diferit. Balaurii imaginari şi cei nuli, pe care specialiştii îi numesc imaginişti şi nulişti, nu există într-un mod mult mai puţin interesant decât cei negativi. De multă vreme se cunoaşte în balaurologie paradoxul care constă în faptul că atunci când doi negativi se herborizează (operaţie care corespunde în algebra balaurilor înmulţirii din aritmetica obişnuită), ca rezultat apare un semi-balaur de gradul aproximativ 0,6. De atunci lumea specialiştilor s-a împărţit în două tabere: una susţine că e vorba de o parte dintr-un balaur, socotind de la cap la coadă, iar a doua, că dimpotrivă, socotind de la coadă la cap. Marele merit al lui Trurl şi Clapauţius a fost că au demonstrat eroarea acestor concepţii. Ei au aplicat pentru prima dată, în acest domeniu, calculul probabilităţii, creînd astfel balaurologia probabilistică, din care rezultă că balaurul este, din punct de vedere termodinamic, imposibil numai în sens statistic, ca şi elfii, spiriduşii, piticii, gnomii, vrăjitoarele etc. Din formula generală a improbabilităţii ambii teoreticieni au dedus coeficienţii de piticizare, de selfizare ş.a. Din aceeaşi formulă rezultă că ar trebui să aşteptăm manifestarea spontană a unui balaur obişnuit cam şaisprezece cvinto-cvadralioane de heptilioane de ani. Desigur, această problemă ar fi rămas o simplă curiozitate matematică, de n-ar fi fost pasiunea de constructor a lui Trurl, care hotărî să studieze această chestiune empiric. Şi pentru că era vorba de fenomene improbabile, inventă amplificatorul de probabilitate şi-l experimentă, mai întâi la el în pivniţă, apoi pe un poligon special, numit Poligon Balauristic sau Balauroligon, a cărui construcţie fusese finanţată de Academie. Cei nefamiliarizaţi cu teoria generală a improbabilităţii se întreabă pînă în ziua de azi de ce Trurl a probabilizat balaurul şi nu un elf sau un pitic, dar o fac din ignoranţă, căci nu ştiu că balaurul este pur şi simplu mai probabil decât piticul. Trurl, pare-se, intenţionase să meargă mai departe în experienţele sale cu amplificatorul, dar încă de la prima experienţă s-a accidentat grav, căci balaurul, care se virtualiza, coalizase. Din fericire, Clapauţius, care se afla de faţă în clipa aceea, a micşorat probabilitatea şi balaurul a dispărut. Mulţi învăţaţi au repetat apoi experienţele cu balaurotronul, dar cum le lipsea rutina şi sîngele rece, o mare cantitate de materie primă balaurică a ajuns în stare liberă. Abia atunci se dovedi că monştrii scîrboşi au o altfel de formă de existenţă spre deosebire, să zicem, de nu ştiu ce dulapuri, bufete sau mese. Balaurii se disting înainte de toate printr-o probabilitate de regulă destul de însemnată de cum au apărut. Dacă se organizează împotriva unui asemenea balaur o vînătoare, şi încă cu hăituială, vînătorii, cu arma gata de tras, nimeresc numai o bucată de pămînt, arsă şi rău mirositoare, căci balaurul, văzînd că e urmărit, părăseşte spaţiul real pentru a se ascunde în cel configurativ. Ca un animal prost şi necioplit ce e, face asta, bineînţeles, curat din instinct. Persoanele primitive, neputînd înţelege cum de se întîmplă una ca asta, cer uneori cu tărie să li se arate acest spaţiu configurativ. Ei nu ştiu însă că electronii, a căror existenţă nimeni sănătos la minte n-o neagă, se mişcă şi ei numai în spaţiul configurativ şi soarta lor depinde de undele de probabilitate. De altfel, încăpăţînatului îi convine mai degrabă să accepte inexistenţa electronilor decît a balaurilor, pentru că electronii, cel puţin separat, nu coalizează.
[......]
De o vreme, sînt singur. Nu pentru că mi-am propus asta, că n-am vrut, ci fiindcă... aşa a fost să fie. Singurătatea e o stare de potenţial zero, pentru o Balantă ca mine, o suport greu. Iar intervenţiile din afară, oricît de binevoitoare ar fi, dacă nu conţin... iubire, nu mă ajută. Atunci cînd diverşi.. oameni îşi mai propun să-mi mai şi demonstreze cîte ceva, e chiar mai rău. De aceea am decis ca o vreme sa fiu stealth. Voi scrie doar pentru mine, să-mi reaşez gîndurile-n cap. Văd perioada asta nedorită şi neaşteptată de viaţă în singurătate ca pe-un catharsis, ca pe-o curăţire prin foc. Dacă voi mai ieşi din starea asta, ori cum anume voi ieşi, vom vedea. O vreme, voi fi singurul meu cititor. Punct.
Filmu' evenimentelor (de calitate slabă, sorry... mea culpa..)
... sau ce a mai rămas din el, by George.
Jean Michel Jarre - Odyssey Through O2
"... Am rămas singur pe betonul încins de soare. Am privit în jur. Vizitasem deja clădirile din celălalt capăt al curții, acolo se aflau compactoarele și presele. Datorită distanței și a izolării fonice, nu auzeam nici măcar un murmur. Ceva mai aproape, înapoia anexei unde dispăruse Marger, se afla o clădire scundă și neobișnuit de lungă, un fel de baracă din tablă; am pornit într-acolo în căutare de umbră, însă căldura degajată de pereții metalici era insuportabilă. Eram gata să plec, când am auzit un sunet ciudat venind din interiorul barăcii, dificil de identificat, cîtuși de puțin asemănător cu zgomotul de lucru al mașinilor. Încă treizeci de pași și am ajuns la o ușă din oțel. În fața ei se afla un robot. La vederea mea, robotul deschise ușa și păși în lateral. [....]
PRETEXT: Robotic Love, by TOSHIBA
Images from The Hobbit: An Unexpected Journey
Taxi ft. Irina-Margareta Nistor - Subtitrarea la români
Angel sketch from veics
.jpg)
Conţinutul postărilor din acest site îmi aparţine, zeci de mii de neuroni morţi pînă acum (vreo 2 făraşe cu vîrf, în total) stînd dovadă acestui fapt. Ca urmare, reproducerea şi republicarea textelor mele, totală sau parţială, pe orice fel de suport, fără acordul meu, se va face numai cu marcarea lor (ca citat, cu ghilimele, de exemplu) şi indicarea sursei (autor + dată postare + URL blog, URL blog sau cel puţin link spre blog). Pentru moment.
Yours,
JOKER (Gabriel Bardac)
