SCHIMB DE IDEI, LA FUMAT

Images from Almost Human series

Mai întîi cineva a adus vorba de nişte mîncare, ambalată în ţiplă, luată de la buticu' de proximitate, de unde ne luăm îndeobşe ţigări. Că are conservanţi. [....] Apoi Cristi parcă a zis că Aia făcută în Cehia, cum scria pe etichetă, are mai puţini conservanţi decît aia făcută la noi, anyway. Alex a adus vorba de cimitirele de la noi, care cică-s obligate să modifice durata cît îşi ţin clienţii cazaţi, Fiindcă sînt plini de conservanţii mîncaţi de-a lungul vieţii şi nu putrezesc, cum ar fi normal. Că nu mai e loc în cimitire. Irina a început să rîdă, uşor nervoasă, în timp ce Cristi s-a strîmbat şi a zis că Ce-ar fi să schimbăm subiectul. Nea' Gigi se uita lung, peste ochelari, zîmbind şi el prin fum. Atunci am plusat şi io, amintindu-mi de un patent UE de care am citit online, despre sicrie în formă de şurub, cu filet exterior, care să fie plantate precum copacii de prin parcuri, în gropi facute cu burghie mari, verticale. Ca să se cîştige spaţiu, să încapă mai mulţi. Irina a zis şi ea că Mai bine schimbăm subiectul, că E macabru, în timp ce Cristi se ţinea de burtă, spunînd că Mi se face rău. Io şi cu nea' Gigi zîmbeam. Şi-atunci Alex a adus vorba de incinerare, rînjind şi el, că Cică e mai curată decît îngropatul. Şi cu cenuşa ce facem, am întrebat prin rîsetul din ce în ce mai ascuţit al Irinei, ignorînd totodată privirile încruntate ale lui Cristi. O punem pe şemineu, ca în filme? Simplu, răspunde Alex serios, Dai vreo şase mii de dolari şi o transformi într-un diamant. Băi, terminaţi, zice Cristi, cu faţa unui om cu crampe, în timp ce Irina chiţăia un Nu se poate, printre hohotele de rîs. Interesant, zic, Cum ar fi să-ţi faci bijuterii cu diamantele din familie, sună chiar bine. Naşpa e că nu ies mari, mai zice Alex, Cică ies nişte diamante mititele, da' tot e ceva. Măcar de-un piercing, acolo, mai zic eu, Mi-ar plăcea să mă poarte cineva - vreo nepoţică - după ce mor, pe corp, toată viaţa, e o idee bună.. Apoi Cristi a zis cam prea serios Propun să schimbăm subiectul, în timp ce Irina, revenindu-şi din rîs, mormăia ceva gen Nu sînteţi sănătoşi. Ne-am terminat ţigările, privindu-ne în tăcere prin fumul din ce în ce mai gros.