O veche copertă de revistă. O imagine cît o mie de cuvinte.
Mă uit la mesajele tale cum se adună stivă în folder. Nu le mai deschid, m-am convins că e pierdere de vreme. Sigur mesteci în continuare aceleaşi idei, puţine dar fixe, mustind de agresivitate şi ură.
Mă uit cum creşte stiva, şi un zimbet mi se-nfiripă în colţul gurii, amar. Veninul tău nu mă mai poate atinge, vidma.
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu